Au spus-o toti maestrii: iubirea este starea spiritului meditativ. Prin meditatie se trece dincolo de personalitate si atributele exterioare (Minte, Ego), catre Sinele divin (Constiinta). Ca experienta, cu cat patrunzi mai mult în tacere, cu atât mai mult te simti în armonie cu tine insuti, cu atât mai mult ai o senzaţie de realizare şi de prezenţă a unei noi expresii a fiinţei tale.
Meditatia este calea de acces catre o expresie superioara a fiintei. Deoarece fiecare fiinta functioneaza ca o antena, care ii permite sa se conecteze unor campuri de vibratie diferita din Univers, meditatia e o cale de a trece dincolo de zgomotul asurzitor al vibratiilor joase (la care te conecteaza Mintea, Ego-ul) si de a accesa vibratii tot mai inalte, mai rafinate. Creatia fiind completa si perfecta de la bun inceput, toate nivelurile vibratorii exista deja in ea. Liberul nostru arbitru ne lasa sa alegem cu care nivel vrem sa rezonam, mai jos sau mai inalt, intelegand ca nivelurile joase se experimenteaza grosier si dizarmonic (gen conflicte, suferinta, frici etc), in timp ce nivelurile ridicate sunt percepute ca iubire, armonie si bucurie. Exista o maiestrie care se deprinde in practica, de a patrunde tot mai adanc in tacere si nemiscare, pentru a accesa vibratii tot mai inalte, ajungand in final pana la identificarea cu Constiinta (Mintea Universala, campul informational primordial).
Meditatia este calea de acces catre o expresie superioara a fiintei. Deoarece fiecare fiinta functioneaza ca o antena, care ii permite sa se conecteze unor campuri de vibratie diferita din Univers, meditatia e o cale de a trece dincolo de zgomotul asurzitor al vibratiilor joase (la care te conecteaza Mintea, Ego-ul) si de a accesa vibratii tot mai inalte, mai rafinate. Creatia fiind completa si perfecta de la bun inceput, toate nivelurile vibratorii exista deja in ea. Liberul nostru arbitru ne lasa sa alegem cu care nivel vrem sa rezonam, mai jos sau mai inalt, intelegand ca nivelurile joase se experimenteaza grosier si dizarmonic (gen conflicte, suferinta, frici etc), in timp ce nivelurile ridicate sunt percepute ca iubire, armonie si bucurie. Exista o maiestrie care se deprinde in practica, de a patrunde tot mai adanc in tacere si nemiscare, pentru a accesa vibratii tot mai inalte, ajungand in final pana la identificarea cu Constiinta (Mintea Universala, campul informational primordial).
Complexa structura info-energetica numita om
Omul este o structura complexa, multidimensionala, de informatie si energie. Paradigma oficiala, traditionala, vede omul doar ca un complex minte-corp. Traditiile spirituale vorbesc insa de o structura mult mai ampla, avand mai multe corpuri, dintre care cel mai dens (si ca atare, vizibil) este corpul fizic (vezi aici o scurta descriere a acestora). De aici si dificultatea de a vorbi despre planuri superioare de existenta folosind limbajul saracacios si grosier al mintii noastre, Mintea (Mentalul) aflandu-se in dimensiunile dense ale 3 si 4D-ului. Probabil, pe masura ce umanitatea va ascensiona, vom abandona in mare masura limbajul, in favoarea unor cai de comunicare mai subtile si mai eficiente.
Pana atunci insa, mici explicitari pentru a limpezi eventualele confuzii de limbaj sunt utile. Mai ales pentru aceia aflati la inceputul trezirii, care cred ca spiritul si sufletul sunt tot una, ca mentalul si constiinta tot una, sau ca Sinele esti Tu, asa, corp material si preocupari materiale cum te manifesti zilnic in aceasta dimensiune pamanteasca.
Urmatoarea scurta prezentare este luata de pe site-ul http://luminarasaritului.wordpress.com si clarifica putin ecuatia:
Sine, Spirit, Suflet, Inima, Kundalini, Mental, Ego, Constiinta, Trup = TU
“In primul rand vreau sa iti zic ca toate acestea sunt elemente din care tu esti compus. Asa cum trupul tau fizic e compus din organe cu roluri si importanta vitala, asa si Tu, per ansamblu, ca opera a lui Dumnezeu (Sursa), esti compus din toate acestea.
Sa incep cu Sinele, pentru ca asta esti Tu cu adevarat, in esenta ta. Imagineaza-ti un ocean de apa frumoasa, albastra, stralucind in soare. Din acest ocean se ridica o picatura ca sa o poti vizualiza. Acea picatura e Sinele tau. El face parte din Marele Ocean al Creatiei, si e extensia lui Dumnezeu in tine. El e Dumnezeul din tine. Nu inseamna ca tu esti Dumnezeu ca forta suprema creatoare atotcunoscatoare, ci ca tu faci parte din Dumnezeu si ii esti identic, dupa chipul si asemanarea lui. Nu esti Oceanul, esti IN Ocean. Cu toate astea nu esti nici separat, individual, in Ocean, asa cum nici apele oceanului nu sunt formate din picaturi separate, ci dintr-o apa continua, unitara. Sinele tau poarta toata cunoasterea de care ai nevoie, tot ce ai nevoie sa stii, el stie. El a invatat toate lectiile pe care le-ai primit de-a lungul vietilor tale si stie cine esti, de unde vii, incotro te indrepti. Daca te poti conecta cu Sinele tau, toate intrebarile isi vor gasi raspuns si vei dobandi intelepciunea minunata si absoluta pe care Dumnezeu ti-a daruit-o cand te-a creat. Sinele tau are o misiune care te-a condus in toate vietile tale pana aici si el cauta, desi Tu (cu mintea ta) ii pui piedici adesea, sa duca la indeplinire aceasta misiune cu orice pret. Sinele tau poarta cu el si bagajul karmic. Sinele tau e mesagerul lui Dumnezeu prin care tu poti auzi ce are Dumnezeu sa iti transmita. In alte dimensiuni, unde nu ai corp fizic, sau energetic, tu esti Sinele tau, cel care supravietuieste intotdeauna si este etern. Sinele tau este atat lumina cat si intuneric. Parte din el este si Umbra ta. Umbra ta reprezinta, toate viciile tale, defectele tale, rautatile din tine, care se manifesta mai mult sau mai putin in viata ta, atat cat le permiti. Unii oameni isi lasa Umbra sa ii conduca si sa ii copleseasca, altii si-o reprima total si aduna in ei tensiuni si frustrari. Ideal e sa iti cunosti Umbra si care ii sunt slabiciunile, cu ce cauta ea sa se hraneasca, sa o accepti, sa o hranesti de buna voie si cat consideri tu ca nu iti afecteaza pacea sau pe ceilalti din jurul tau, si sa tinzi spre a manifesta cat mai mult ce e mai bun in tine.
Picatura de apa, Sinele, care are individualitatea ei incepand cu manifestarea ei in legatura cu misiunea pe care o are (asta nu inseamna nicio clipa ca e separata de Ocean), este plina cu o anumita energie constienta inteligenta care anima Sinele. Acea energie este Spiritul. Spiritul anima Sinele. Daca poti intelege. Inspira si vizualizeaza. Apa, asa cum o vezi tu, este energie. Spiritul tau este de asemenea aripile Sinelui. Sinele tau poate calatori cu ajutorul Spiritului. In vise, meditatii, clarviziuni, Spiritul tau calatoreste. El te duce acolo unde ai nevoie sa fii ca sa afli ceea ce in lumea materiala nu poti afla, sau ca sa te incarci cu energie si sa revii mai puternic inapoi, in trupul tau uman. Imagineaza-ti o papusa matrusca. Tu esti la exterior trup, in trup e Sinele, in sine e Spiritul. cam asa arata. Eu as identifica Spiritul cu Duhul Sfant despre care se vorbeste ca da viata oamenilor, sau Scanteia Divina a Vietii. Iti poti hrani si intari Spiritul si Sinele alimentandu-le cu energii pozitive si cu fapte si ganduri cu vibratie inalta.
Probabil pana aici te intrebi ce rol mai are Sufletul? Ei, Sufletul este acea parte din tine care simte, resimte,confectioneaza in fabricuta lui sentimente, emotii si trairi, primeste sentimente, daruieste sentimente, este in legatura si comunicare nonverbala cu tot ce este in jur. Sufletul este lacasul Iubirii si izvorul sentimentelor. Ai stat vreodata in fata unui copac si sa incerci sa comunici cu el ? Sufletul tau poate comunica si primi mesajul naturii. Cand te infiori ca vezi o floare sau un copil, din Suflet vine emotia. Curajul, Bunatatea, Altruismul, tot din Suflet vin. Sufletul e cu atat mai mare cu cat simti mai frumos si mai mult cu el. Lasa-ti Sufletul sa iti arate ca el poate simti fericirea pretutindeni. El e ca un copil naiv care se bucura de orice licarire de frumusete gaseste in jur. In fiecare viata primim alt suflet (ca un fel de interfata prin care Sinele opereaza experienta din aceasta viata). Doar Sinele este etern. De aceea, la inceputul si pe parcursul fiecarei vieti trebuie sa redescoperim si intelegem toate emotiile si sentimentele.
Inima este lacasul Sufletului. Ea este ca o sfera luminoasa in care Sufletul tau este protejat si luminat. Inima ta energetica se afla in centrul pieptului tau, si de aici iti vine toata forta emotionala si toata capacitatea de iubire. Inima are totusi si propria ei inteligenta. Nu degeaba se spune “asculta-ti glasul inimii”. Daca foarte putini oameni sunt constienti, isi simt sau isi aud Sinele, atunci foarte multi isi simt si aud Inima. Tot Sinele vorbeste si prin Inima, adica tot Dumnezeu. Si nu iti crede ratiunea cand iti spune ca Inima vorbeste prostii. Inima stie caile si deciziile care te vor duce acolo unde trebuie. Si Inima, si Sufletul, si Sinele la un om trezit sunt in centrul pieptului sau. La unii oameni, Sinele poate fi separat si situat in bazin, in chakra 2. Depinde daca esti o persoana mai instinctuala sau una mai emotionala.
Kundalini. Multi vorbesc despre Kundalini ca si cum ar fi tot una cu Sinele nostru. Si ca si cum ar avea forma de sarpe, chiar i se si spune Sarpele Kundalini. Kundalini nu este totuna cu Sinele. Daca as spune ca Sinele este cavalerul in armura stralucitoare, atunci Kundalini ar fi calul sau alb care il ajuta in batalie, sau prietenul sau supranatural care il ajuta sa invinga raul. Ca un fel de Ochila sau Gerila din Harap Alb. Kundalini este activator de chakre si de energii. El are o forma alungita si este luminos cand se trezeste. De obicei el “doarme”, sau e inactiv, atat timp cat esti inconstient (netrezit), la baza chakrei unu. Cand este activat, de obicei prin trezirea persoanei la constienta, el se ridica pe canalul principal care traverseaza chakrele (vortexurile tale energetice principale) si activeaza, energizeaza si potenteaza maxim chakrele tale. Daca iti poti cobora Mentalul in Inima (acolo unde se afla Sufletul) si urca Sinele tot in Inima, ca toate trei sa fie la unison si sa actioneze conform Legilor divine, atunci cand Kundalini ajunge la nivelul chakrei 4 (a inimii), el le ia pe aripile lui pe acestea si le ridica cu el spre Iluminare. Cand Kundalini ajunge la chakra 7 si o deschide, Iluminarea Omului este desavarsita si el este reconectat la Sursa. Ce il activeaza pe Kundalini? Dorinta ta de a te trezi, iubirea de sine, deschiderea ta catre Sinele tau, nonpasivitatea ta in calea ta de a ajunge la Dumnezeu, chiar si a face dragoste constient, frumos, inalt, pur, din iubire.Kundalini este deci, “catalizatorul” si ghidul iluminarii tale.
Mentalul sau Mintea este acel bagaj de idei, concepte, preconcepte, judecati, prejudecati, credinte induse si autoinduse, programe si manipulari, care se manifesta sub forma ratiunii si a rationamentelor si care ne ancoreaza in material, in palpabil, in trecut, viitor. Mentalul se hraneste cu judecati. El judeca tot ce ochii vad si simturile simt, si emite idei pe baza unor parametrii ficsi prin care el filtreaza totul. Mentalul este sceptic, incuiat, radical, stramt in cuprindere si intelegere. Majoritatea oamenilor sunt guvernati de mental. Mentalul isi are locul in creier. El nu se poate extinde dincolo de granitele lui decat atunci cand tu incepi sa fii una cu Sinele tau si sa dai frau liber setei tale de cunoastere dincolo de limitele 3D. Inima e superioara Mentalului. De fapt, oricare din elementele discutate pana acum sunt superioare mentalului. El este un element esential in baza caruia isi desfasoara si construiesc vietile majoritatea oamenilor care traiesc in lumea materiala. In alte dimensiuni, fiintele nici nu au un Mental, pentru ca ele sunt identificate cu Sinele lor si Sinele lor e extins la toata Creatia. Daca reusesti sa iti cobori Mentalul in Inima si sa il imbraci in lumina intelepciunii de acolo sau sa iti activezi cel de-al 3-lea ochi (glanda pineala), folosindu-ti puterea mintii spre scopuri cu vibratie mai inalta si tinzand spre a evolua catre dimensiuni mai inalte, atunci acel procent de 10% capacitate a creierului uman de care se vorbeste, va deveni mai mult.
In Mental, adanc inradacinat, traieste un parazit. El se numeste Ego. Acest parazit iti infesteaza Mintea si te face sa nutresti sentimente de vibratie joasa care au in centrul lor dragostea si interesul unilateral pentru EU. Ego-ul te face in primul rand sa te separi de Oceanul Creatiei din care vii si sa te crezi un individ care se descurca si singur, pentru ca oricum el nu are nevoie de nimic ca sa existe. O minciuna care creeaza mici dumnezei falsi si atei, care traiesc in afara Legilor divine (Kybalion) si a Iubirii. Din Ego se nasc sentimente si stari precum: gelozia, posesivitatea, narcisismul, orgoliul, egoismul, ateismul, ura, separarea, singuratatea, violenta, agresivitatea, pasivitatea, intoleranta, zgarcenia, invidia, frustrarea, incapacitatea de a simti si oferi iubire… Un om cu un Ego mic traieste in armonie, pace si iubire cu ceilalti oameni, cu natura, cu Dumnezeu, cu tot ce il inconjoara, si este recunoscator si bland fata de acestea, pentru ca stie ca el nu poate exista decat prin si alaturi de ele. Atunci cand incepeti o propozitie cu “EU”, ganditi-va bine cine vorbeste si ce sentimente nutriti, iar daca consientizati influenta Egoului, opriti-va si activati-va Inima. Egoul este deasemenea si samanta Raului implantata adanc in mintea voastra, de acolo vine credinta in rau si materializarea lui in jurul nostru pe Pamant."
Mai multe despre acest parazit poti vedea in documentarul “Sfidatorul” (Lo Sfidante). Atentie, este un film lung de peste 3 ½ ore, la care Ego-ul, expus, reactioneaza cu plictiseala, nervozitate sau chiar furie! :)
Mai multe despre acest parazit poti vedea in documentarul “Sfidatorul” (Lo Sfidante). Atentie, este un film lung de peste 3 ½ ore, la care Ego-ul, expus, reactioneaza cu plictiseala, nervozitate sau chiar furie! :)
Constiinta. A nu confunda Constientul cu Constiinta si cu Constienta, desi, de cele mai multe ori ele sunt folosite ca sinonime. Constiinta trimite in general la ideea de glas interior, care ne avertizeaza cu privire la moralitatea unei fapte , situatii, etc, (uneori constiinta este un glas nascut in mental si nu ne putem baza pe ea, alteori constiinta este insasi glasul Sinelui nostru – diferenta o putem face doar analizand compatibilitatea mesajului trimis de ea cu Legile Divine) iar Constienta are semnificatia de experimentare constienta a vietii, capacitatea de a reflecta asupra lumii si asupra Sinelui şi de a actiona in conformitate si in armonie cu Sinele nostru si cu tot ce ne inconjoara. Majoritatea maestrilor vorbesc despre Constiinta in sensul de Constienta. Constientul este acea parte a psihicului (mintii umane) nostru care genereaza, pastreaza si prelucreaza informatiile evidente, acceptate si controlate.
Constienta este o stare absoluta de iluminare. Este o stare pe care o atingi atunci cand esti in pace si in armonie cu Totul, si cand esti “aliniat” cu Totul. Spre Constiinta tind toti oamenii care duc lupta iluminarii pornita de la intrebarile “Cine sunt?” si “Care e scopul existentei mele?”.
Trupul. Trupul este minunata cochilie care imbraca frumos si estetic toate aceste elemente de enegie subtila. Trupul este “masinaria” perfecta si desavarsita care ne-a fost daruita la incarnare pe Pamant, pentru a ne face misiunea. El ne ajuta sa ne hranim, sa ne deplasam, sa ne ingrijim, sa ne intalnim cu alti oameni, sa ne atingem, sa ne conectam, sa ne exprimam iubirea, sa comunicam, sa ne adaptam la dimensiunea a 3a, sa ne inmultim. Trupul este vehiculul nostru in 3D, prin intermediul caruia interactionam cu acest plan al existentei.
Primul pas in a intelege ca esti mai mult decat trup este sa iti iubesti trupul si sa il accepti ca fiind perfect si minunat. Cand te vei simti ” in pielea ta” in trupul daruit, vei putea simti corpul tau energetic mult mai usor, pentru ca te vei desprinde de materialismul intruparii tale, manifestat prin obsesia de a “arata bine” dusa pana la narcisism si mutilari ale unei creatii perfecte a lui Dumnezeu.Trupul tau este templul Sinelui tau, asa ca respecta-l si iubeste-l, dar nu ramane la poarta lui, ci intra inauntru pentru a te desavarsi.
Majoritatea oamenilor cred ca tot ce au e un trup si o minte. Nu ii intereseaza sau se tem sa se intrebe ce oare ii anima, ce oare le naste emotii si sentimente, ce oare i-a adus aici? In confortul mintii, nimic nu te poate atinge, nici macar iluminarea.
Acum insumeaza toate aceste elemente, armonizeaza-le, aliniaza-le, iubeste-le, depaseste-ti egoul si adu-ti mintea in inima si vei intelege ca esti mult mai mult decat credeai ca esti.”
Iluminarea
Cum se recunoaste un iluminat? In primul rand, trebuie distins între unele manifestări precum percepţia extrasenzorială, mediumitatea, amintirea vieţilor anterioare, ieşirea din corpul fizic (dedublarea), starea de transă etc. şi iluminarea spiriuală, sau cu alte cuvinte starea transpersonală. A pune, datorită ignoranţei, o fiinţă umană iluminată spiritual, pe picior de egalitate cu un medium, cu un senzitiv, cu un şaman, cu un vindecător ori cu un astrolog, este o greseala. Confuzia care încă mai persistă în această direcţie este oarecum firească, căci se ştie că marii yoghini sau mistici prezintă adesea toate aptitudinile parapsihologice; cum aceste puteri paranormale se manifestă uneori în exterior şi sunt prin urmare vizibile, spre deosebire de anumite stări spirituale interioare foarte înalte care sunt invizible, marea majoritate a oamenilor nu le sesizează în general şi cel mai adesea ei nu apreciază decât aspectele superficiale, care îi impresionează până într-atât încât cel mai adesea ei nu ajung să sesizeze esenţialul. Manifestările parapsihologice apar atunci ca o consecinţă firească a lărgirii uluitoare a câmpului de conştiinţă şi ele sunt în asemenea cazuri un rezultat al dizolvării barierelor Ego-ului, care evidenţiază trecerea la o altă stare de conştiinţă.
În toate aceste manifestări, la fel ca şi în lumea fizică propriu-zisă, mai există încă relaţia obiect-subiect. Iată ce vreau să spun atunci când, spre exemplu, eu privesc foaia de hârtie pe care scriu: există un subiect (eu) care observă obiectul numit foaie de hârtie şi care acţionează apoi asupra lui (obiectului) prin intermediul maşinii de scris. În mod similar, dacă am trairi astraliste de genul: eu văd o fantomă, dacă am un anumit vis, dacă văd cu anticipaţie viitorul unei singure persoane, atunci există un subiect care percepe toate aceste imagini. Egoul (sau, cu alte cuvinte, observatorul) există deci deopotrivă atât în psihologie cât şi în parapsihologie.
La nivel transpersonal sau cu alte cuvinte în cazul unei stări profunde de iluminare spirituală, această distincţie dispare complet; fantasma separarii care este întreţinută de Ego se dizolvă în totalitate, întocmai aşa cum dispare un miraj. Aceasta nu înseamnă cumva că fiinţa umană iluminată spiritual nu mai percepe fenomenele fizice sau parapsihologice, ci că la nivelul ei aproape că nu mai există o discriminare sau judecată relativă; toate fenomenele sunt atunci pentru ea exact ceea ce ele sunt: nişte aparenţe. Ele sunt precum ceea ce nouă ne apare într-un vis sau, analogic vorbind, ele sunt pentru ea precum imaginile care sunt proiectate pe ecran într-un film. Atât subiectul cât şi obiectul percepţiei nu mai sunt şi nu mai reprezintă atunci decît nişte aparenţe, care se prezintă ca nişte miraje indisociablie ale Constiintei care neîncetat le compune şi în care ele toate se desfăşoară şi apoi dispar.
Prin urmare, atâta timp cât încă mai există separare, discriminare, judecată, observare, constatare, încă ne mai aflăm şi în mod indubitabil mai existăm la un nivel personal în care Ego-ul nu a fost depăşit.
Atunci când cu adevărat nu mai există nici un fel de discriminare subiect-obiect şi când cu adevărat realizăm că nu mai există nici un fel de dualitate, indiferent de ce natură ar fi ea, inclusiv discriminarea între personal şi transpersonal, atunci şi numai atunci putem recunoaşte că EXISTĂ adevăratul “transpersonal”, acela care depăşeşte chiar şi discriminarea între relativ şi absolut. În ultimă instanţă, în cazul trăirii transpersonale, nici nu putem măcar să vorbim de o experienţă sau de o trăire holistică a realului, căci numai acolo “subiectul” (experienţei) nu mai poate fi atunci de loc distins de realul văzut ca obiect, sau de experienţa ori de trăirea sa.
De fapt, atunci se poate spune că parcă nu mai există cu adevărat decât Constiinta care se percepe pe ea însaşi; dând naştere unui fel de autoscopie a Fiinţei, sau altfel spus că cel în cauză asistă detaşat la ceea ce am putea numi o holoscopie. Fiinţa umană iluminată spiritual se contemplă prin urmare doar pe sine însuşi, atunci când noi ceilalţi credem, numai datorită iluziei separarii care este intretinuta de Ego, că privim un obiect sau o altă fiinţă umană.
Iata o parte din manifestarile trairii transpersonale, experimentate de cei stabilizati in starea de iluminare:
Iluminatii sunt singurii pe pamant care traiesc fericirea ca stare plenara permanenta. Ei au libertatea de a crea, din spatiul Fiintei, orice, deoarece se joaca cu iluziile si formele fara a fi prinsi in capcana lor. Iata cum explica Enoch Tan aceasta in "Secretele vietii si ale realitatii:
Iluminarea
"Iluminarea inseamna a fi constienti ca suntem fiinte spirituale care traiesc o experienta umana"
Exista multe definitii ale Iluminarii, in functie de credinte, in functie de constiinta individuala sau a grupului care o explica. Toate au insa in comun ideea ca fiinta iluminata experimenteaza o stare permanenta de claritate in legatura cu ceea ce este real, depasindu-si Mintea (Ego-ul, dualitatea) si situandu-se stabil la nivelul trans-personal al Constientei.
Iluminarea spirituală este o experienţă divină esenţială care, împreună cu revelaţiile ample şi sublime pe care le aduce cu ea, fundamentează aproape toate textele spirituale esenţiale pe care se sprijină diferitele tradiţii ale înţelepciunii planetare. Există fiinţe umane care, în anumite condiţii, se trezesc subit sau, cu alte cuvinte, spontan la iluminarea spirituală, uneori fără nici un fel de pregătiri, prin graţia tainică a lui Dumnezeu.
Înţeleptul şi iluminatul indian Krishnamurti obişnuia să consemneze zilnic, în detaliu, asemenea experienţe misterioase în jurnalul său intim: “În clipa în care m-am trezit, azi dis-de-dimineaţă, am avut brusc o percepţie fulgerătoare, care mi s-a revelat sub forma unei viziuni extatice ce părea fără sfârşit. Ea nu avea pentru mine nici origine, nici direcţie, ci părea să îmbrăţişeze simultan şi în totalitate toate viziunile, toate fiinţele şi toate lucrurile, deopotrivă. Ceea ce trăiam depăşea în imensitate fluviile, dealurile, munţii, pământul, orizontul şi toate creaturile. «Viziunea» aceea profund uluitoare era străbătută de o mirifică lumină penetrantă şi de o vibraţie a cărei rapiditate era pentru mine aproape incredibilă. Creierul meu, copleşit, parcă nici nu putea urmări ceea ce se întâmplă, iar mentalul dilatat într-o beatifică imensitate nu mai era capabil de o altă percepţie. Totul devenise pentru mine o diafană lumină pură, care, în fiinţa mea, era trăită ca o stare oceanică de seninătate irezistibilă.”
În Autobiografia sa faimoasă, marele yoghin Paramahansa Yogananda descrie şi el experienţa luminii divine, care în cazul lui a fost însoţită de o intensă stare de recunoştinţă. Iată ce relatează el: “Doamne Dumnezeule, m-am rugat eu atunci copleşit de această graţie, sunt eu mort, sau încă mai trăiesc? Un tulburător joc de lumini diafane apăru atunci în faţa privirii mele uimite. O vibraţie asemănătoare cu un murmur blând se transformă atunci în cuvinte: «Oare ce au de-a face viaţa şi moartea cu lumina eternă? Eu te-am creat în imaginea propriei Mele Clarităţi. Relativitatea vieţii şi a morţii aparţin visului, iluziei acestei lumi…»”
Această experienţă fundamentală, iluminarea spirituala constituie obiectivul esenţial al oricărei căi spirituale tradiţionale. Întreaga tradiţie a înţelepciunii este fondată pe această stare de trezire divină, sporadică la unii sau chiar permanentă la alţii, care sunt complet realizaţi din punct de vedere spiritual.
Iluminarea spirituală este o experienţă divină esenţială care, împreună cu revelaţiile ample şi sublime pe care le aduce cu ea, fundamentează aproape toate textele spirituale esenţiale pe care se sprijină diferitele tradiţii ale înţelepciunii planetare. Există fiinţe umane care, în anumite condiţii, se trezesc subit sau, cu alte cuvinte, spontan la iluminarea spirituală, uneori fără nici un fel de pregătiri, prin graţia tainică a lui Dumnezeu.
Înţeleptul şi iluminatul indian Krishnamurti obişnuia să consemneze zilnic, în detaliu, asemenea experienţe misterioase în jurnalul său intim: “În clipa în care m-am trezit, azi dis-de-dimineaţă, am avut brusc o percepţie fulgerătoare, care mi s-a revelat sub forma unei viziuni extatice ce părea fără sfârşit. Ea nu avea pentru mine nici origine, nici direcţie, ci părea să îmbrăţişeze simultan şi în totalitate toate viziunile, toate fiinţele şi toate lucrurile, deopotrivă. Ceea ce trăiam depăşea în imensitate fluviile, dealurile, munţii, pământul, orizontul şi toate creaturile. «Viziunea» aceea profund uluitoare era străbătută de o mirifică lumină penetrantă şi de o vibraţie a cărei rapiditate era pentru mine aproape incredibilă. Creierul meu, copleşit, parcă nici nu putea urmări ceea ce se întâmplă, iar mentalul dilatat într-o beatifică imensitate nu mai era capabil de o altă percepţie. Totul devenise pentru mine o diafană lumină pură, care, în fiinţa mea, era trăită ca o stare oceanică de seninătate irezistibilă.”
În Autobiografia sa faimoasă, marele yoghin Paramahansa Yogananda descrie şi el experienţa luminii divine, care în cazul lui a fost însoţită de o intensă stare de recunoştinţă. Iată ce relatează el: “Doamne Dumnezeule, m-am rugat eu atunci copleşit de această graţie, sunt eu mort, sau încă mai trăiesc? Un tulburător joc de lumini diafane apăru atunci în faţa privirii mele uimite. O vibraţie asemănătoare cu un murmur blând se transformă atunci în cuvinte: «Oare ce au de-a face viaţa şi moartea cu lumina eternă? Eu te-am creat în imaginea propriei Mele Clarităţi. Relativitatea vieţii şi a morţii aparţin visului, iluziei acestei lumi…»”
Această experienţă fundamentală, iluminarea spirituala constituie obiectivul esenţial al oricărei căi spirituale tradiţionale. Întreaga tradiţie a înţelepciunii este fondată pe această stare de trezire divină, sporadică la unii sau chiar permanentă la alţii, care sunt complet realizaţi din punct de vedere spiritual.
Cum se recunoaste un iluminat? In primul rand, trebuie distins între unele manifestări precum percepţia extrasenzorială, mediumitatea, amintirea vieţilor anterioare, ieşirea din corpul fizic (dedublarea), starea de transă etc. şi iluminarea spiriuală, sau cu alte cuvinte starea transpersonală. A pune, datorită ignoranţei, o fiinţă umană iluminată spiritual, pe picior de egalitate cu un medium, cu un senzitiv, cu un şaman, cu un vindecător ori cu un astrolog, este o greseala. Confuzia care încă mai persistă în această direcţie este oarecum firească, căci se ştie că marii yoghini sau mistici prezintă adesea toate aptitudinile parapsihologice; cum aceste puteri paranormale se manifestă uneori în exterior şi sunt prin urmare vizibile, spre deosebire de anumite stări spirituale interioare foarte înalte care sunt invizible, marea majoritate a oamenilor nu le sesizează în general şi cel mai adesea ei nu apreciază decât aspectele superficiale, care îi impresionează până într-atât încât cel mai adesea ei nu ajung să sesizeze esenţialul. Manifestările parapsihologice apar atunci ca o consecinţă firească a lărgirii uluitoare a câmpului de conştiinţă şi ele sunt în asemenea cazuri un rezultat al dizolvării barierelor Ego-ului, care evidenţiază trecerea la o altă stare de conştiinţă.
În toate aceste manifestări, la fel ca şi în lumea fizică propriu-zisă, mai există încă relaţia obiect-subiect. Iată ce vreau să spun atunci când, spre exemplu, eu privesc foaia de hârtie pe care scriu: există un subiect (eu) care observă obiectul numit foaie de hârtie şi care acţionează apoi asupra lui (obiectului) prin intermediul maşinii de scris. În mod similar, dacă am trairi astraliste de genul: eu văd o fantomă, dacă am un anumit vis, dacă văd cu anticipaţie viitorul unei singure persoane, atunci există un subiect care percepe toate aceste imagini. Egoul (sau, cu alte cuvinte, observatorul) există deci deopotrivă atât în psihologie cât şi în parapsihologie.
La nivel transpersonal sau cu alte cuvinte în cazul unei stări profunde de iluminare spirituală, această distincţie dispare complet; fantasma separarii care este întreţinută de Ego se dizolvă în totalitate, întocmai aşa cum dispare un miraj. Aceasta nu înseamnă cumva că fiinţa umană iluminată spiritual nu mai percepe fenomenele fizice sau parapsihologice, ci că la nivelul ei aproape că nu mai există o discriminare sau judecată relativă; toate fenomenele sunt atunci pentru ea exact ceea ce ele sunt: nişte aparenţe. Ele sunt precum ceea ce nouă ne apare într-un vis sau, analogic vorbind, ele sunt pentru ea precum imaginile care sunt proiectate pe ecran într-un film. Atât subiectul cât şi obiectul percepţiei nu mai sunt şi nu mai reprezintă atunci decît nişte aparenţe, care se prezintă ca nişte miraje indisociablie ale Constiintei care neîncetat le compune şi în care ele toate se desfăşoară şi apoi dispar.
Prin urmare, atâta timp cât încă mai există separare, discriminare, judecată, observare, constatare, încă ne mai aflăm şi în mod indubitabil mai existăm la un nivel personal în care Ego-ul nu a fost depăşit.
De fapt, atunci se poate spune că parcă nu mai există cu adevărat decât Constiinta care se percepe pe ea însaşi; dând naştere unui fel de autoscopie a Fiinţei, sau altfel spus că cel în cauză asistă detaşat la ceea ce am putea numi o holoscopie. Fiinţa umană iluminată spiritual se contemplă prin urmare doar pe sine însuşi, atunci când noi ceilalţi credem, numai datorită iluziei separarii care este intretinuta de Ego, că privim un obiect sau o altă fiinţă umană.
Iata o parte din manifestarile trairii transpersonale, experimentate de cei stabilizati in starea de iluminare:
- Sentimentul beatific de dizolvare completă a Eu-lui. Fiinţa umană îşi dă atunci într-un mod copleşitor seama de caracterul limitat, cu totul iluzoriu al Ego-ului şi se detaşează în totalitate de identificarea sa cu corpul fizic.
- Trăirea nonduală. Dispare aproape în întregime difuncţia eu-lume exterioară, sau interior-exterior. Apare în schimb sentimentul copleşitor de unitate deplină şi continuă cu totul, de continuitate ce există permananet dincolo de aparenta discontinuitate.
- Sentimentul paradisiac al inefabilului. Această trăire sublimă şi uluitoare nu poate fi descrisă în cuvinte. Există atunci doar senzaţia clară că orice cuvânt sau orice tentativă de descriere a acestei stări extraordinare nu ar face decât să o limiteze şi să o schilodească.
- Realitatea ultimă. Convingere de nezdruncinat, indiscutabilă că trăirea respectivă reprezintă cu adevărat realitatea absolută, ea ni se dezvăluie în mod tainic ca fiind cu mult mai mult decât toate trăirile cotidiene.
- Atemporalitatea. Descoperirea uluitoare a caracterului relativ al celor trei dimensiuni ale timpului (trecut, prezent, viitor). Timpul aproape că nu mai există; orele şi zilele ne apar adeseori ca fiind echivalentul unui minut.
- Caracterul paradoxal. Logica formală este aproape în totalitate depăşită; în cazul iluminării spirituale vidul nu mai este deloc vid, ci ceva plin şi beatific, întregul se regăseşte reflectat în parte, partea se află intim integrată în întreg, lucrurile, fenomenele şi fiinţele există şi nu există în acelaşi timp etc.
- Aconceptualitatea. Gândirea conceptuală în cazul iluminării spirituale este percepută ca fiind un obstacol. Trăirea transcende complet acest tip de gândire, înţelegerea TOTALĂ este acum instantanee şi nu filtrată prin concepte.
- Prezenţa. Sentimentul beatific al ominprezenţei, al unei prezenţe atotcuprinzătoare care îmbrăţişează totul şi care se regăseşte pretutindeni în acelaşi timp, dar care cu toate acestea nu este nici interioară, nici exterioară. Această prezenţă tainică este simultan resimţită ca fiind profund sacră sau divină.
- Luciditate deplină. Fiinţa umană respectivă “trăieşte” atunci simultan pe două planuri, cel al Absolutului şi cel al fenomenelor, depăşind însă în mod armonios această dihotomie. Percepţia sa este deplină şi nimic nu mai scapă acestei trăiri extraordinare.
- Mişcarea cosmică (Macrocosmica) este atunci conştientizată ca fiind oglindită în propria sa fiinţă. În virtutea caracterului profund atemporal al trăirii, există o percepţie imediată (care este generată datorită acestei oglindiri) care este reflectată în mod inefabil în propriul său univers lăuntric (Microcosmos), atât al ciclurilor cosmice cât şi a caracterului lor relativ.
- Spaţiul deschis. Vacuitatea spaţiului, care totuşi pentru fiinţa umană iluminată spiritual nu este niciodată gol, este acum percepută ca fiind ceea ce “compune” în mod tainic toate fenomenele, inclusiv manifestările vitale, psihice şi mentale; acest spaţiu nu mai are pentru ea nici un fel de graniţă.
- Lumină. Trăirea copleşitor beatifică are o luminozitate mirifică, infinită ce înglobează totul şi care este pe drept cuvânt considerată a fi Logosul lui Dumnezeu (Sursa) sau iubirea Sa. Uneori ea devine prin intensitatea ei insuportabilă şi orbitoare (mai ales pentru cei care încă mai au în fiinţă impurităţi).
- Luminozitatea mirifică, tainică a corpului fizic. Corpul iluminatului spiritual este adesori perceput de către alte fiinţe umane suficient de senzitive sau care sunt clarvazatoare ca iradiind o tainică şi diafană lumină fulgurantă, care în unele situaţii apare ca fiind orbitoare.
- Instantaneitate. Atunci când trăirea stării de iluminare spirituală nu a devenit încă permanentă, ea survine în unele situaţii într-o manieră subită şi imprevizibilă.
- Evenimentele posterioare primei experienţe a stării de iluminare spirituală. Apar: tendinţa de detaşare completă, schimbarea aproape totală a sistemului de valori, dispariţia pentru totdeauna a fricii de moarte, dezvoltarea extraordinară a iubiri şi compasiunii.
Iluminatii sunt singurii pe pamant care traiesc fericirea ca stare plenara permanenta. Ei au libertatea de a crea, din spatiul Fiintei, orice, deoarece se joaca cu iluziile si formele fara a fi prinsi in capcana lor. Iata cum explica Enoch Tan aceasta in "Secretele vietii si ale realitatii:
˝Iluminarea inseamna sa vezi dincolo de iluziile vietii si sa stii ce este cu adevarat realitatea. Atunci cand esti iluminat, ai tot ceea ce iti doresti. Asta, pentru ca stii adevarul despre tot ceea ce este si stii ce inseamna cu adevarat sa ai ceva. Este o ironie a vietii ca oamenii care cauta bunurile materiale si doresc sa le aiba inainte de-a se gandi la iluminare nu obtin nici una, nici alta, iar aceia care ating mai intai iluminarea au si reusita materiala. Cei lipsiti de dorinte isi realizeaza toate dorintele.
Sa fii lipsit de dorinta nu inseamna sa nu ai nicio dorinta, ci inseamna sa nu fii atasat de nici o dorinta. Atasamentul este cauza intregii suferinte. Suferinta este o ardere necontrolata a energiei emotionale. Cu cat suferi mai mult, cu atat mai multa suferinta atragi. Eliberarea atasamentelor este modalitatea de-a pune capat tuturor suferintelor.
Atunci cand sunteti atasati, va aflati intr-o stare de dorinta si de lipsa. Cand sunteti detasati, va aflati intr-o stare lipsita de dorinta. Iluminarea inseamna sa stiti motivul pentru care a fi detasati va ajuta sa va realizati dorintele.
Realitatea fizica este o iluzie creata de Constienta pentru a se redescoperi pe sine. Este o iluzie faptul ca nu aveti deja ceea ce va doriti, pentru ca, in realitatea spirituala, aveti deja tot ceea ce va doriti. Realitatea fizica este un loc in care sa manifestati orice rezoneaza cu voi in realitatea voastra spirituala. Cand sunteti atasati, rezonati cu neadevarul spiritual ca nu aveti ceea ce va doriti.
Cand sunteti detasati, rezonati cu adevarul spiritual ca aveti deja tot ce va puteti dori. Va eliberati fiind detasati din punct de vedere emotional de alegerile voastre. Multi oameni nu reusesc sa obtina ceea ce isi doresc pentru nu isi permit sa fie liberi sa aiba obiectul dorintei lor.
Atunci cand va atasati de alegeri, va prindeti singuri in capcana. Va ganditi ca ar trebui sa functioneze intr-un anumit mod, in loc sa va permiteti sa porniti in alta directie. Detasarea de alegeri va da adevarata libertate de-a alege. Sunteti capabili sa alegeti din nou in orice moment si sunteti liberi sa faceti o alta alegere, daca asta doriti. Detasarea de alegeri este secretul flexibilitatii! [...]
Sa fii liber de atasamente inseamna sa fii liber. Sa aveti relatiile pe care vi le doriti vine tot din iluminare. Ceea ce o femeie doreste cu adevarat este un barbat iluminat. El este un om care isi intelege trairea adevarata ca spirit liber. Este liber sa se exprime in fata ei si este liber de orice mod in care ea l-ar putea afecta. Sa fie detasat este o calitate atractiva care il face pe barbat sa fie de necontrolat de catre o femeie. Nefiind definit de factori externi, el devine sigur de sine. Este capabil sa iubeasca fara teama si fara atasamente. Iubirea iluminata inseamna sa iubesti asemeni unui zeu. Cei care sunt iluminati obtin ceea ce isi doresc profitand de miscare si schimbari, fie ele pozitive, fie negative. Nu mai conteaza pentru ei daca actiunile sunt in crestere sau in scadere. Au strategii pentru a face bani in oricare dintre cele doua situatii. Nu mai conteaza pentru ei daca o anumita persoana ii place sau nu, daca partenerul lor este sau nu multumit de ei. Acesti oameni isi permit sa se bucure de intreaga fericire si de intreaga energie pozitiva pe care le traiesc, de oriunde si de la oricine ar veni, oricand.
Manifestarea iluminata a dorintelor voastre inseamna sa obtineti esenta a ceea ce va doriti fara sa fiti atasati de forma sau de calea pe care o obtineti. Aceia care sunt atasati de forma sau cale vor suferi din ce in ce mai mult si vor avea din ce in ce mai putina stima de sine. In acelasi timp, cei care nu sunt atasati vor putea sa se bucure de din ce in ce mai multe lucruri care le fac placere in viata si vor avea din ce in ce mai mult respect de sine. Cei care au mai mult respect de sine sunt mai capabili sa aiba succes si relatiile pe care si le doresc in comparatie cu ceilalti. Libertatea de atasamente este si motivul pentru care cei bogati devin si ma bogati, iar cei fericiti devin si mai fericiti, in timp ce saracii devin si mai saraci si cei nefericiti devin din ce in ce mai nefericiti. A avea vine din a fi. Cand sunteti detasati, rezonati cu a avea. Cand sunteti atasati, rezonati cu a nu avea. Din acest motiv s-a spus dintotdeauna ca poti avea ceea ce iti doresti doar atunci cand nu iti mai doresti acel lucru. Nu inseamna sa nu ti-l doresti, ci sa nu te mai afli in starea de-a dori.
Tot ceea ce ne dorim este pace si binecuvantare. Credem ca, atunci cand vom avea toate bunurile pe care ni le dorim, vom avea pace si binecuvantare. Dar gandim asta pentru ca nu stim, de fapt, ce inseamna pacea si binecuvantarea. In realitate, pacea si binecuvantarea ne aduc orice altceva avem nevoie in viata.
Pacea reprezinta transcendenta totala. Binecuvantarea este o fericire fara cusur. Atunci cand transcedem toate iluziile lumii materiale ne aflam intr-o stare de pace in care putem manifesta tot ceea ce ne dorim. Atunci cand nu avem atasamente, avem o fericire pe care nu o putem pierde.
Iluminarea este cheia universala. Cei neiluminati pot intreba ce are de-a face iluminarea cu banii sau cu gasirea partenerului ideal. Raspunsul este ca are absolut totul de-a face. Atunci cand esti iluminat realizezi ca nu este vorba despre a avea un lucru sau altul, ci despre a sti ce este realitatea si cine esti tu cu adevarat. Apoi, din spatiul cunoasterii si al fiintei, sunteti liberi sa creati orice va doriti.
Sunteti liberi sa va jucati cu iluziile fara a fi prinsi in capcana lor, pentru ca, pana la urma, chiar asta este – un joc!˝
Mai mult, daca meditezi, mai devreme sau mai tarziu gasesti iubirea. Cea adevarata. Lucru pe care il spune si Osho in “Meditatia: arta extazului”:
Cum meditam
Tehnicile de meditatie sunt multe si fiecare trebuie sa caute ce i se potriveste mai bine, neexistand retete universal valabile. Important este ca, indiferent tehnica folosita, sa traiesti o stare de relaxare profunda ca un somn constient si non-mind. La fel de important este sa nu te lasi prins la nivelul astral al viziunilor si imaginatiei.
Iata aici o tehnica foarte buna de meditatie propusa de Deepak Chopra:
Meditatia
Asadar, iluminarea nu este un scop de urmarit (cum va dori Mintea, Ego-ul), ci starea fiintei perfect constiente de sine, care si-a realizat Sinele. Aceasta constienta apare pe un fond de liniste profunda, cand tot zgomotul de fond al exteriorului si interiorului (gandurile) este depasit. Starea meditativa reprezinta tocmai aceasta traire de pace adanca, de golire de continuturi, pana la experimentarea senzatiei ca esti spatiu gol.
Iata ce spune Eckhart Tolle in “Puterea Prezentului” despre meditatie (a se intelege starea de meditatie, nu vreo tehnica anume):
“Atunci cand pierzi contactul cu linistea launtrica, pierzi contactul cu tine insuti. Cand pierzi contactul cu tine insuti, te pierzi in lume. Sensul cel mai launtric al fiintei si al personalitatii tale este inseparabil de liniste. Este ,,Eu sunt,,-ul, mai adanc decat numele si forma.
Linistea este natura ta esentiala. Ce este linistea? Spatiul sau constiinta interioara in care cuvintele de pe aceasta pagina sunt percepute si devin ganduri. Fara aceasta constiinta nu ar mai exista nici perceptie, nici ganduri, nici lumea. Tu esti acea Constiinta, deghizata in forma unei persoane.
Echivalentul zgomotului exterior este zgomotul interior al gandurilor. Echivalentul tacerii exterioare este linistea interioara.
Ori de cate ori simti tacerea in jurul tau - ascult-o. Inseamna pur si simplu sa o remarci. Acorda-i atentie. Ascultarea tacerii trezeste dimensiunea linistii in sinea ta, deoarece numai prin intermediul linistii poti fi constient de tacere. Observa ca in momentul in care remarci tacerea din jurul tau, nu gandesti. Esti constient, dar nu gandesti.
Atunci cand esti constient de tacere, urmeaza imediat starea aceea de alerta interioara calma. Existi in Prezent. Ai scapat de miile de ani de conditionare umana colectiva.
Uita-te la un copac, la o floare, la o planta. Lasa-ti constiinta sa se odihneasca privindu-le. Cat de linistite sunt, cat de adanc inradacinate in existenta. Da-i voie naturii sa te invete ce este linistea. Cand te uiti la un copac si ii percepi linistea, devii si tu linistit. Stabilesti un raport cat se poate de profund. Te simti una cu orice lucru pe care il percepi in si prin liniste. Sentimentul ca esti una cu tot ce exista pe lume inseamna iubire adevarata.
Tacerea este utila, dar nu ai nevoie de ea pentru a descoperi linistea. Chiar atunci cand e zgomot, poti sa fii constient de linistea din spatele zgomotului, de spatiul in care se produce zgomotul. Acela este spatiul launtric al starii de constiinta pura, constiinta in sine. Poti deveni constient de constiinta ca fiind fundalul in care se nasc toate perceptiile senzoriale si tate gandurile tale. Sa devii constient de constiinta inseamna aparitia linistii launtrice.
Orice zgomot deranjant poate fi la fel de util ca tacerea. Cum? Renunta la a-i rezista interior zgomotului, lasa-l sa fie asa cum este, aceasta acceptare te va purta pe tinutul pacii launtrice care este linistea.
Ori de cate ori accepti un moment asa cum este el - indiferent sub ce forma se prezinta - esti linistit, esti impacat.
Acorda atentie clipelor de ragaz - pauza dintre doua ganduri, pauza scurta si tacuta dintre cuvintele unei conversatii, dintre notele unui pian sau ale unui flaut sau pauza dintre inspiratie si expiratie. Atunci cand acorzi atentie acestor pauze, constientizarea a ceva, devine , pur si simplu, constientizare. Dimensiunea fara forma a constiintei pure iese la suprafata si inlocuieste identificarea cu forma.
Inteligenta adevarata functioneaza fara zgomot. Linistea este locul in care se gasesc creativitatea si solutiile problemelor.
Sa fie linistea doar absenta zgomotului si a continutului? Nu, este inteligenta insasi - constiinta subterana din care se nasc toate formele. Si cum ar putea fi separat acest lucru de tine? Forma care crezi ca esti tu s-a nascut din aceasta dimensiune si este sustinuta de ea.
Este esenta tuturor galaxiilor si a firelor de iarba; a tuturor florilor, pomilor, pasarilor si a tuturor celorlalte forme.
Linistea este singurul lucru din aceasta lume care nu are forma. Insa, pe de alta parte, nu este cu adevarat un lucru, si nu face parte din lume.
Cand privesti un pom sau o fiinta umana aflata in liniste, cine priveste? Ceva mai adanc decat persoana. Constiinta se uita la creatia sa. In Biblie se spune ca Dumnezeu a creat lumea si a vazut ca era buna. Acelasi lucru il vezi si tu cand privesti din liniste, fara ganduri.
Ai nevoie de mai multe cunostinte? Mai multe informatii, analize intelectuale sau calculatoare mai performante vor salva, oare, lumea? Nu cumva de intelepciune are cea mai mare nevoie lumea din ziua de azi?
Dar ce poate fi intelepciunea si unde poate fi ea gasita? Intelepciunea vine odata cu abilitatea de a fi linistit. Nu trebuie sa faci nimic, doar stai si asculta. Daca esti linistit, privesti si asculti, vei gasi inteligenta nonconceptuala. Lasa linistea sa-ti conduca faptele si cuvintele.”
Linistea, pacea interioara defineste starea meditativa. Dar care este esenta ei? Prezenta constienta de dincolo de ganduri!
“În loc să-l ''observi pe cel care gândeşte'', poţi de asemenea să creezi un spaţiu în fluxul mental prin simpla direcţionare a atenţiei în prezent. Doar devino intens conştient de momentul prezent. A face aceasta e un lucru extrem de satisfăcător. În acest mod îţi întorci conştiinţa de la activitatea mentală şi creezi un spaţiu de non-minte în care eşti foarte alert şi conştient, dar nu gândeşti. Aceasta e esenţa meditaţiei.
În viaţa cotidiană, poţi practica aceasta luând orice activitate de rutină care în mod normal este un mijloc către un scop şi acordându-i atenţia ta completă, astfel încât ea devine un scop în sine. De exemplu, de fiecare dată când urci şi cobori scările de acasă sau de la locul de muncă, fii foarte atent la fiecare pas, la fiecare mişcare, chiar şi la respiraţie. Fii total prezent. Sau, când te speli pe mâini, fii atent la toate senzaţiile asociate acestei acţiuni: sunetul sau atingerea apei, mişcarea mâinilor, mirosul săpunului şi aşa mai departe. Sau, când te urci în maşină, după ce închizi uşa, ia o pauză de câteva secunde şi observă fluxul respiraţiei. Devino conştient de simţul tăcut, dar intens al prezentului.
Există un criteriu sigur prin care poţi să-ţi evaluezi succesul în această practică: gradul de pace pe care îl simţi.” zice tot Eckhart Tolle.
Cu cat simti mai multa pace, cu cat mintea devine mai tacuta, cu atat simti ca te departezi de “realitatea” inconjuratoare tot mai mult. Inca o percepi, e tot acolo, dar dispare implicarea ta emotionala in ea. Incepi sa simti tot mai pregnant caracterul ei iluzoriu.
“Daca meditatia voastra este profunda, mai devreme sau mai tarziu veti simti cum in voi incepe sa se nasca o iubire imensa. O iubire pe care nu ati cunoscut-o vreodata inainte – o noua calitate a fiintei voastre, o poarta care se deschide. Ati devenit o flacara ce arde, si doriti acum sa impartasiti acest lucru cu ceilalti.
Daca iubiti in mod profund, veti deveni constienti ca iubirea voastra devine din ce in ce mai meditativa. In voi patrunde o subtila calitate a tacerii. Gandurile dispar, apar intervalele dintre ele … tacerile! Atingeti profunzimile fiintei voastre.
Iubirea va face meditativi, daca directia ei este buna; meditatia va umple de iubire daca directia ei este buna.
Voi cautati iubirea care sa-si aiba originea in meditatie, nu in minte. Aceasta este iubirea despre care vorbesc mereu. [...]
Intrati mai intai in meditatie, deoarece iubirea se va naste din meditatie – ea este parfumul meditatiei. Meditatia este floarea, lotusul cu o mie de petale, Lasati-l sa se deschida. Lasati-l sa va ridicati pe verticala, dincolo de minte, in atemporal, dupa care – imediat – ii veti simti si parfumul. Iubirea este atunci eterna, neconditionata… Iubirea nu se va indrepta atunci spre cineva anume: ea nu poate fi indreptata catre cineva anume, deoarece nu este o relatie, ci o atmosfera in jurul vostru. Ea nu are nimic de-a face cu celalalt. Sunteti iubitori, sunteti iubirea: atunci ea este eterna. Ea este parfumul vostru. Este iubirea in atmosfera careia s-a aflat un Buddha, un Zarathustra, un Iisus. Este o iubire cu totul diferita, ea este calitativ diferita!”
Cum meditam
Tehnicile de meditatie sunt multe si fiecare trebuie sa caute ce i se potriveste mai bine, neexistand retete universal valabile. Important este ca, indiferent tehnica folosita, sa traiesti o stare de relaxare profunda ca un somn constient si non-mind. La fel de important este sa nu te lasi prins la nivelul astral al viziunilor si imaginatiei.
Exista insa si meditatii ghidate, care au rolul de obtine diverse activari sau curatari energetice pe anumite niveluri ale “bio-computerului” uman. Ele nu conecteaza fiinta la esenta ei (Constiinta), dar prezinta beneficitate partiala. Asa sunt, de exemplu, meditatiile de purificare energetica a chakrelor, campurilor sau de conectare cu anumite energii subtile (initieri). Ele sunt utile mai ales la inceputul trezirii spirituale, deoarece ajuta practicantul sa se elibereze treptat de densitate si sa se familiarizeze cu stari tot mai profunde de relaxare, facandu-l receptiv la dimensiunile subtile.
Totusi, adevărata meditaţie este absenţa oricărui tip de reţinere în minte. Adevărul curge fără a fi obstrucţionat, fără preferinţă, atinge totul în cale şi îi dă viaţă. “În adevărata meditaţie, tu nu meditezi asupra unui obiect sau îţi menţii mintea liniştită pentru a atinge ceva ce nu ai dar doreşti să ai, ci eşti pur şi simplu mulţumit că Exişti.” (citat din Bedri Cetin).
De asemenea, iti recomandam sa vezi si filmul “Dincolo de mine” (Beyond me), pentru a intelege ca meditatia este cheia umanitatii pentru a crea o lume armonioasa. Numai cand fiinta umana a atins linistea in interior, atunci exteriorul, adica lumea inconjuratoare, va reflecta pacea si armonia.
Singura cale de schimbare a lumii este din interior catre exterior. Invers e ca si cum ai incerca sa-ti modifici imaginea ta reflectata intr-o oglinda actionand direct asupra ei, ceea ce e imposibil. Asadar, nu-ti irosi timpul si energia pe aceasta planeta cu agitatie inutila pentru lucruri marunte. Mai bine invata sa meditezi, si Universul isi va dezvalui tainele sale! Aminteste-ti ca fiecare poate schimba lumea, daca se schimba pe sine! Atat e de simplu!
Surse si bibliografie:
3. Jiddu Krishnamurti – Reflections on Self, Open Court Publishing Company, 1998
4. Paramahansa Yogananda – Autobiografia unui yoghin, Ed Mix, 2005
5. Enoch Tan – Secretele vietii si ale realitatii, newsletter Ed. For You, 2011
6. Eckhart Tolle – Puterea Prezentului, Ed. Curtea Veche, 2009
7. Osho – Meditatia: arta extazului, Ed. Herald, 2004