Asumarea maiestriei

Spuneam in alt loc ca mie ultimele doua luni, septembrie si octombrie, mi-au adus o serie de clarificari si revelatii, alaturi de o suita de perceptii in plan subtil, care sunt greu de explicat in cuvinte. Din cate am inteles, senzatia de claritate, de intelegere a acestui sistem complex numit Creatie, se datoreaza maturizarii glandei pineale.

La mine aceasta suita de clarificari a pornit de la o revelatie pe care am avut-o intr-o zi de august ca... EU NU EXIST. In acel moment am inteles cu adevarat primul principiu al Kybalionului: “Universul este Mental – cuprins in Mintea Totului.” Reflectand la aceasta idee, ca Universul e mental, am incercat sa duc principiul pana la ultimele consecinte. Rezultatul – recunosc – m-a dat un pic peste cap. Semn ca Ego-ul meu a primit un impuls... de moarte :)

Iata care a fost intelegerea mea din acel moment, asa cum am incercat s-o pun in cuvinte si s-o transmit unui prieten:

“Suntem oglinzi...
Cu toata durerea pt cei necajiti (ca esti om si nimic din ce e omenesc nu ti-e strain)... din pacate, nu poti sa ajuti pe nimeni daca respectivul nu vrea. Sau, altfel spus, cel mai mare ajutor este sa-l faci pe om sa constientizeze ca puterea e la el.
Toate frecventele exista in Creatie, dar depinde de fiecare pe ce frecventa se plaseaza. Iar lumea o schimbam nu prin actiuni exterioare de genul "ajutati saracii" (ca sa le validam inca o data perceptia ca sunt saraci :D), ci prin schimbarea frecventelor in noi insine, prin meditatie si contemplatie...

Universul e mental, cum zice Kybalionul... aproape matematic. Mintea mea s-a revoltat zilele trecute cand am constientizat ce inseamna asta... ca Universul e un spatiu virtual :)) Mai ca am plans ca mi-am dat seama ca EU... nu exist. Sunt doar o configuratie de programe si tipare, unele arhetipale, altele pe frecvente joase, omenesti...
Mi-am dat seama ca ceea ce exista e doar o energie (care alimenteaza acest mediu virtual) care face jocul posibil... si asta e Viata. Si o Constiinta, care e emptiness - spatiu gol, unde poti crea orice... Cu alte cuvinte, suntem un soft ff complex, numit Constiinta, care se proiecteaza intr-un anumit punct din acest spatiu virtual si acolo experimenteaza (se joaca). Evident, din fiecare punct, Universul se vede altfel... Nimic nu e personal in acest Univers, nici macar experientele noastre care ne sunt atat de dragi... Toata energia e a Creatorului si toata experienta (informatia) e a Constiintei (ca Minte Divina).
In atare conditii, nu ramane decat sa-l lasam pe Creator sa se manifeste prin noi, pt ca tot jocul e al lui...

Iti multumesc ca mi-ai dat ocazia sa ma oglindesc, chiar daca din punctul in care esti tu lucrurile nu se vad la fel ca de la mine . Acum cateva ore am cerut o oglinda si ai aparut tu. E minunat cum lucreaza Creatia...”

Asadar, pornind de la intelegerea ca Universul este un spatiu virtual, in care noi suntem doar o configuratie de energie si informatie, am incercat sa vad daca ma pot ridica din aceasta configuratie care eu sunt – Eu insemnand aceasta identitate psiho-sociala care acum manevreaza acest corp fizic – si sa-mi mut atentia, eventual sa ma identific, cu un aspect mai inalt din tot acest sistem complex al fiintei mele. Cumva, incercam sa decelez din multitudinea aspectelor mele pe cel mai esential. Principiul ultim, cum ar spune un filosof. Ma gandeam ca daca eu sunt ca un program intr-un calculator (mediu virtual), atunci as putea incerca sa simt ca Eu sunt softul mai general care cuprinde programul. Ar fi fost si logic sa pot, din moment ce tot ceea ce exista intr-un mediu virtual e informatie si energie. Asa ca am pornit sa explorez interior aceasta posibilitate. Rezultatul a fost o noua revelatie.

Gandidu-ma ca tot ceea ce se vehiculeaza in Creatie este doar energie si informatie, m-am gandit care este unealta pe care eu o am la dispozitie pentru a explora dimensiunile mai inalte ale Universului. Un lucru mi-era foarte clar: ca MINTEA mea (care nici macar nu e a mea, ci este Subconstientul colectiv in care este acumulata intreaga experienta a speciei umane si la care toti suntem bransati) nu este un instrument de incredere (deoarece programele din Subconstientul colectiv sunt departe de cunoasterea adevaratei functionari a Creatiei. Aceasta se datoreaza faptului ca toata perceptia umana acumulata ca experienta in Subconstientul Colectiv s-a facut dintr-o POZITIE de: 1) lipsa de maiestrie, adica lipsa intelegerii ca tu esti creatorul experientei tale; 2) lipsa a unitatii, adica lipsa sentimentului de unitate cu tot ceea ce este viu, cu toata Creatia; 3) lipsa iubirii, adica lipsa sentimentului de bucurie si siguranta ce deriva din cele anterioare). Asadar, trebuia sa gasesc un alt instrument interior care sa opereze informatie. Asa am ajuns la IMAGINATIE.

Eu, acum la maturitate, nu sunt o persoana imaginativa. Din aceasta cauza mi-e greu sa fiu creativa cu adevarat. Nu prea stiu cum e sa gandesti “out of the box”. Cunoasteti senzatia aceea cand ca aflati la un examen sau in fata unui proiect si trebuie sa veniti cu o solutie noua, iar tot ce va vine in cap sunt aceleasi retete obosite vehiculate de toti? Oricat te-ai screme, esti blocat pe un tipar pe care nu-l poti depasi, asemeni unui disc de pickup care a facut sant. Aceasta e senzatia pe care am experimentat-o de cele mai multe ori, incat am sfarsit consolandu-ma cu ideea ca mie imi este interzisa CREATIVITATEA. Ei bine, cand am incercat sa vad care-i treaba cu IMAGINATIA am avut o revelatie.

Am inteles ca IMAGINATIA nu este niciodata blocata. Ceea ce am pierdut noi nu este imaginatia, ci INCREDEREA in ea. Mi-am dat seama ca marele blocaj al oamenilor vine din credinta (cu care suntem intens alimentati in copilarie) ca imaginatia este fabulatie, ca imaginatia este rupta de 'realitate'. In cautarea mea de a gasi o metoda de acces catre dimensiunile mai inalte (si mai subtile) alea Creatiei, am inteles ca de fapt calea de acces este chiar IMAGINATIA, care nu e deloc fabulatie, ci este REALITATEA din alte dimensiuni. 

Cand copilul isi imagineaza ceva, el de fapt acceseaza o ‘realitate’ din planurile astrale sau chiar mai inalta. Asa am inteles ca visele sunt poarta catre dimensiunea a 4-a (4d, planurile astrale) iar imaginatia catre dimensiunea a 5-a (5d). Problema este ca, atunci cand copilul raporteaza ceea ce percepe el, adultii se grabesc ‘sa-l aduca cu picioarele pe pamant’, adica sa-l ancoreze bine in planul fizic 3d, invatandu-l ca imaginatia nu e buna, ca e fantasma, plasmuire a mintii lui. Desigur, e important pentru copil sa invete sa distinga intre planurile Creatiei, intre 3d si 4d. Problema este ca, urmand indicatiile adultilor, el va arunca si copilul odata cu apa din cada. Adica isi va bloca imaginatia, deoarece toti cei din jurul lui il invata ca trebuie sa fie ancorat exclusiv in ‘realitatea’ fizica (3d). Urmarea acestui fapt este ca se va pierde bucuria vietii si a jocului, magia disparand complet din experientele copilului. Asa se face ca la maturitate, fiinta respectiva va fi blocata intr-o ‘realitate’ cenusie, tipizata, robotizata, in care accentul cade pe aspectele pragmatice si materiale ale existentei, pe supravietuire. Copilul va fi incurajat sa se preocupe doar de identitatea sa psiho-sociala (personalitatea si rolul sau social), astfel intarind un construct fictiv numit Ego. Ego-ul opereaza numai prin separare (Eu versus Tu, Eu versus Altul...), motiv pentru care copilul va percepe lumea inconjuratoare ca fiind nesigura si amenintatoare. Conexiunea initiala cu Spiritul se pierde. De aceea oamenii contemporani sufera de tristete cronica, depresie si anxietate – este efectul experimentarii exclusive a planului 3d. Iesirea din bezna (limitarea) 3d-ului se va face recuperandu-ne facultatea imaginatiei. Imaginatia este functia glandei pineale si punctul din care porneste creatia, inclusiv creatia materiala. Daca ai de creat ceva in plan material, intai vizualizezi rezultatul dorit cu ‘ochiul mintii’, nu? Intai trebuie sa existe o matrice informationala care, alimentata energetic, se va materializa in plan fizic.

Intelegand ca IMAGINATIA este poarta catre creatie si materializare, cum se face ca totusi nu materializam ceea ce ne dorim? Pentru ca mai este un aspect neinteles. Imaginatia nu-si indeplineste functia creatoare atat vreme cat noi nu avem INCREDERE in ea. Aceasta este CREDINTA la care se referea Iisus atunci cand spunea “Daca ati avea credinta cat un bob de mustar, ati putea porunci muntilor...”. Atata vreme cat nu imputernicim IMAGINATIA noastra cu CREDINTA ca ceea ce ne imaginam este REALITATE, nu vom putea materializa nimic. Degeaba ne facem planuri in cap, daca ni le sabotam singuri prin neincredere, gandind ca acestea sunt fictiune sau ca nu pot fi realizate. Iisus si-a realizat minunile imaginandu-si rezultatul si avand incredere deplina in ceea ce-si imagina. Orice indoiala care se strecoara, saboteaza procesul. Numai daca esti COMPLET in creatia ta, adica in ceea ce-ti imaginezi, poti materializa. Desigur, pentru aceasta ai nevoie de o glanda pineala activata (reversul procesului de educatie, care a inchis-o), de intentie ferma si stabila si de stapanirea gandurilor si emotiilor. Abia atunci vom redeveni precum copiii, asa cum zicea Iisus. Nu inconstienti si haotici, ci INOCENTI (ca urmare a decuplarii de la Subconstientului Colectiv – sediul tiparelor si conditionarilor), CREATIVI (ca urmare a maturizarii glandei pineale) si INCREZATORI & DESCHISI (ca urmare a redobandirii puterii, prin constientizarea faptului ca suntem UNICUL CREATOR al experientelor si perceptiilor proprii, intr-un spatiu virtual ce permite ORICE creatie).

Odata ce am inteles cum sta treaba cu imaginatia, am inceput sa aplic. Mi-am dat seama ca sunt singura responsabila pentru ceea ce atrag in viata mea. Mai mult, sunt singura responsabila pentru starile mele. Mi-am dat seama ca starile sunt, de fapt, alegeri. Ele nu sunt consecinta a ceea ce experimentam. E invers: ceea ce experimentam este efectul starilor pe care ni le alegem. Am verificat. Intr-o dimineata, la trezire, mi-am setat intentia ca starea mea pe ziua respectiva sa fie Bucuria. Nu numai ca m-am simtit linistita si senina in ziua respectiva, dar chiar si interactiunile mele cu ceilalti mi-au adus placere, deci bucurie. Universul imi oglindea starea...

Apoi am inceput sa aplic strategia in conjuncturi mai dificile, si anume atunci cand eram prinsa in emotii negative. Stapanirea emotiilor a fost unul dintre capitolele care mie mi-au dat bataie de cap (si inca mai lucrez aici). Am urmarit mecanismul si am vazut cum se intampla, nu numai la mine, dar si la altii. Sa zicem ca te trezesti intr-un mic conflict, care-ti genereaza desigur emotii negative. Evident, conflictul a aparut pe neatentia ta, din moment ce tu esti creatorul experientelor si perceptiilor tale. Bun, apare conflictul si te trezesti brusc intr-un dialog continuu al mintii tale care incepe sa judece, sa cantareasca, sa vada cine are mai multa dreptate... Capcana! Te-ai prins in povestea mintii. Mintea (Ego-ul) nu face altceva decat ce stie: sa emita judecati si sa caute vinovati, in timp ce-ti consuma energia. Solutia este sa-ti iei atentia de la aceasta ‘poveste’ interioara pe care ti-o prezinta mintea, amintindu-ti ca fiecare vede Universul dintr-un loc unic si n-are niciun sens sa incerci sa-l convingi pe altul de cum se vede Viata din balconul tau. E o fundatura! Poti argumenta vieti la randul incercand sa-i convingi pe altii sa vada ca tine. (De fapt, asta am si facut: ne-am irosit vieti luptandu-ne sa ne impunem imaginea noastra despre Viata asupra altora, neintelegand ca, din punctul din care privesti tu, nu poate sta decat unul – si acela esti TU). Asadar, intelegand ca nu ai de ce sa te contrazici cu altul, nu poti decat sa accepti ceea ce el este si, eventual, sa intelegi ca cel care se cearta cu tine nu este El, ci mintea lui conditionata. Privindu-l astfel, observi ca inima lui il indeamna sa se conecteze cu tine (altfel nu ti-ar iesi in cale), dar mintea lui se opune. Atunci intelegi ca si in el este un Dumnezeu, o lumina pe care mintea lui n-o poate acoperi. Acelei lumini din el (scanteia divina, Constiinta) i te poti adresa, onorand-o. Acelei lumini din el, care este esenta lui, tu ii trimiti iubirea ta. Acela este cel mai inalt aspect al lui cu care tu te conectezi de la nivelul celui mai inalt aspect al tau atunci cand ALEGI sa-l iubesti, in ciuda povestilor mintilor conditionate. Acesta este cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci, pentru tine, pentru el si pentru intreaga omenire: sa-ti opresti delirul mintii si sa-l IUBESTI. Cand faci asta, MIRACOLE se intampla. Conflictele dispar ca prin minune, ceilalti se indragostesc de tine si nu stiu de ce :). Iubirea din tine activeaza iubirea din ei. Emisiile tale inalte trezesc inimile lor. Nu e nevoie de cuvinte sau explicatii. Totul se intampla la nivel infoenergetic. Asa am inteles cat de important este sa-ti ALEGI in mod constient STAREA. (Cand faci asta, tu de fapt iti ridici in mod constient frecventa vibrationala a sistemului infoenergetic care TU esti.) Automat, functie de STAREA aleasa de tine, perceptiile si experientele tale o vor reflecta.

La cateva zile dupa aceste intelegeri, am o alta revelatie (v-am zis ca au curs la mine). Discutam cu o prietena care tocmai experimenta un mic conflict si era prinsa in povestea pe care mintea ei o tesea in jurul experientei. Incercam s-o fac atenta la starea ei, facand apel la cunoasterea si nivelul ei de Constiinta, pentru a o determina sa inteleaga ce i se intampla, si sa activeze acel aspect inalt al Iubirii care este. Intr-un final, cand a constientizat (desigur, cu efectul unei senzatii de usurare si eliberare, moment in care si conflictul s-a dizolvat, ‘oponentul’ tocmai amintindu-si “ca o iubeste”:)) am simtit nevoia sa-i precizez: “Draga mea, la nivelul nostru de cunoastere NU mai avem voie sa ne lasam prinse in asemenea neintelegeri.” Ii spuneam ei, dar de fapt imi spuneam mie...

In ziua aceea am avut senzatia ca am trecut la alt nivel. Ca si cum, dupa ani de studiu, am absolvit. Am inchis caietul... cu toate temele facute. Am stiut ca nu mai am ce sa invat... A venit momentul sa-mi asum, in deplina cunoastere, jocul personal. De-acum pot sa creez, stiind ca TOTUL e IN MINE.

Am incercat sa-i explic unui prieten aceasta senzatie in ziua respectiva:

“Cam greu de pus in cuvinte ceea ce percepi la nivel interior ca fiind Adevar... Sa zicem ca incep sa simt in mine (ca traire), unele lucruri care pana acum le intelegeam doar mental... Trairea de azi (ceva ce simteam in ultimele saptamani, dar azi s-a cristalizat) are legatura cu asumarea completa a creatiei proprii: m-am simtit f responsabila pe ce emit eu in jur, ca si cum "nu mai am voie" sa ma bag sub starile altora, sa rezonez la drame, sa las emotiile sa-mi determine starea... mai ales cand vad f clar ca inimile tuturor vor sa se conecteze, dar mintea (conditionarile) nu-i lasa... Cred ca e vorba de un proces (de maturizare?) pe care l-am inceput cu mult timp in urma, si azi am avut senzatia ca am ajuns la un fel de final, ca 'am absolvit', ca am ajuns la o 'imagine' care nu-mi mai permite sa ma joc 'urat', ca nu mai pot sa invoc scuze de genul "nu stiu", "nu pot", "nu-s in stare"... Cam asta pot sa zic ca e 'gustul' acestei experientei :)”

Ulterior am priceput ca aceasta reprezinta asumarea maiestriei personale, a statutului de maestru – ai devenit maestrul propriei Vieti in cadrul jocului minunat numit Creatie. De acum, nu mai poti da vina pe nimeni si nimic daca ceva nu-ti convine. Intelegi ca totul e perfect ASA CUM ESTE. Nu mai ai pretentii de la ceilalti sa se schimbe, ca sa te faca pe tine sa te simti mai confortabil. Toate starile tale sunt ALEGEREA ta. La fel cum toti ceilalti sunt raspunzatori pentru starile lor. Intelegi ca si ei sunt Dumnezei care se joaca, pe un nivel LA CARE AU DREPTUL. (Multumesc, Octav, pentru validari!)

Revelatia aceasta m-a facut sa inteleg spusele lui IISUS: “Eu si cu Tatal Una Suntem” (Nu va speriati, n-am dat in delir religios. Pur si simplu, abia acum inteleg, in Adevar, ce-a vrut sa spuna Omul acesta). Aceasta intelegere am pus-o in imaginea de mai jos. Ea surprinde esenta asumarii conditiei de CREATOR (ca doar suntem creati “dupa chipul si asemanarea Domnului”)...

Foarte frumos, acest lucru mi s-a intamplat in 28 Octombrie – ziua de final a Calendarului Maya, cand toate energiile Creatiei devin disponibile pentru noi. Metaforic spus, Imparatia Cerurilor este acum la o aruncatura de bat, daca avem INTENTIA sa intram in ea.

Asadar, a sosit momentul pentru mine sa spun ca “EU si cu TATAL Una Suntem”! Am simtit in mine cum ultimele rezistente cedeaza... si-l las pe Creator sa se manifeste prin mine. Eu nu mai vreau nimic...

Asa cum am mai spus-o acum cateva zile, am inteles ca Vointa divina nu se poate manifesta prin noi decat in momentul in care ne asumam complet Puterea (si o rupem total si definitiv cu Subconstientul Colectiv)! Abia cand am inteles si traim de la nivelul Responsabilitatii - adica vom deveni COMPLET responsabili pentru calitatea vibratiilor pe care ALEGEM sa le manifestam - atunci abia vom manifesta dupa Vointa toate minunile, asemeni lui Christos. Pentru ca abia atunci vom fi aliniati cu Divinitatea, iar Vointa noastra va fi - de fapt -  a EI! Atunci vom putea folosi si tehnologiile punctului zero, care - deocamdata - nu ne sunt accesibile pana nu ne maturizam (Doar nu lasi un copil sa se joace cu chibriturile! Intai trebuie sa le inteleaga si sa le foloseasca corect. E modul Creatiei de a se auto-proteja.)

De cand am avut aceste trairi am senzatia ca tot ce am nevoie... imi este servit. Daca imi pun o intrebare in minte, cineva sau ceva care poarta raspunsul imi iese in cale. Ajung la mine texte care ma ajuta sa eliberez, intr-un ritm accelerat, ultimele zone de rezistenta (neintelegere) din fiinta mea. Tot ce postez pe blog sunt materiale care pe mine m-au ajutat.

Am momente cand, masurata radiestezic, am o Realizare a Sinelui de 100%. La fel, maturizarea glandei mele pineale este completa acum. Desigur, mai am dificultati sa ma pastrez in aceasta stare. Mai am momente de neatentie, datorate emotionalului pe care nu-l stapanesc inca bine. Dar la asta lucrez acum – la stabilizarea in aceasta stare. Cresterile ametitoare ale frecventelor ma ajuta. La fel si INTENTIA mea ferma de a MA PREDA  Creatorului (Supraconstientului). Stiu... simt... ca abia acum Viata adevarata incepe pentru mine. O Viata in Bucurie si Iubire, asa cum a fost gandita de Dumnezeu (Sursa) pentru toti copiii lui!

Ca urmare a asumarii statutului de MAESTRU, in ultimele zile mi se tot dau lectii pe tema asta. Oameni vin spre mine cautand raspunsuri sau validari. Altii cred ca am innebunit si am nevoie de ajutor (Cum sa inteleaga ei ca te-a lovit intelepciunea, cand nu ti-au vazut cautarile?! Oare daca le spun ca am o facultate de filosofie la activ, isi fac macar o idee despre lucrarea mea interioara?). :) Asta este, face parte din joc! E semn ca ceea ce spun sau fac ii provoaca pe cei inca netreziti. Chiar daca pe moment ma enervez un pic, imi amintesc ca ceea ce-i atrage spre mine este Sinele lor doritor de Adevar. Candva, in ritmul lor, o vor apuca si ei pe calea constientei, pentru ca nu e altceva de facut. Evolutia si Ascensiunea sunt directiile in care merge Creatia. Nimeni nu li se sustrage o eternitate. Toti ne intoarcem la SURSA.

As vrea totusi sa mai fac o precizare deoarece am folosit cuvantul maestru si simt ca e un termen in jurul caruia pluteste multa confuzie. Trebuie sa spun ca nimeni nu este maestrul nimanui. Singura maiestrie de care se poate vorbi este SA FII MAESTRUL PROPRIEI VIETI, propriului joc. In acest sens, fiecare este angajat pe calea maiestriei, fie ca e constient de asta sau nu. A fi maestru inseamna sa-ti iei in stapanire viata COMPLET. Sa fii cauza propriilor experiente, si nu efect al circumstantelor. Inseamna sa te intorci la constiinta a CINE esti tu de fapt si sa actionezi EXCLUSIV de la acest nivel, care este nivelul IUBIRII si BUCURIEI. Inseamna sa te afli mereu in UNITATE cu tot ceea ce ESTE. SA FII UNA CU TATAL.

Eu recunosc pe cineva drept maestru al meu. Nu-i zic nici maestru, nici guru (termen ce mi se pare chiar malitios). Deoarece n-am iubit ierarhiile niciodata in viata mea, ideea de a-mi spune altul ce sa fac mi-a dat mereu fiori pe sira spinarii. De aceea, pentru mine MAESTRUL este un PRIETEN. Poate cel mai bun pe care l-am avut in viata mea. Este un om care a pasit inaintea mea pe CALE si a lasat niste repere. Acele repere m-au ajutat pe mine sa strabat drumul. Octav, iti multumesc ca ai avut rabdare cu mine in momentele in care mintea mea s-a revoltat! Iubirea si rabdarea cu care m-ai ghidat m-au ajutat sa ajung la centrul fiintei mele!

Din pozitia in care ma aflu acum pot la randul meu sa las niste repere. Cine are nevoie de ele, le va gasi. Dar drumul trebuie strabatut de fiecare pe cont propriu. Nimeni nu te poate duce in brate. Intentia ta stabila si atentia te ajuta pana la final. Nu e nimic de care sa-ti fie frica si nu exista greseala. Chiar daca ratacesti drumul o perioada, poti face corectii de curs in fiecare Acum. Este cea mai mare calatorie pe care o poate face cineva in acest Univers (Creatie).

Parca spre a-mi valida stadiul de maestru (ce minunat lucreaza Creatia prin sincronicitati), amicul Florin (Namaste, Florin!) mi-a trimis ieri un text. Il postez aici, chiar daca nu stiu autorul, pentru ca este clar pentru ceea ce face un maestru:

“Tocmai asta este ce vreau sa-ti explic. Oamenii continua sa vina la mine stiind ca aici este cineva care a strabatut drumul de aici pana la nibbana si, deci, il cunoaste perfect. Ei vin la mine si ma intreaba: ‘Care este calea spre nibbana, spre eliberare?’ Si ce este de ascuns? Le explic clar: ‘Aceasta este calea.’  Daca cineva doar da din cap si spune: ‘Bine spus, toate bune, o cale foarte buna, dar nu voi face un pas pe ea; o cale minunata, dar nu ma voi stradui sa merg pe ea’ , atunci cum poate o asemenea persoana sa atinga scopul final?

Nu port pe nimeni pe umerii mei spre tinta finala. Nimeni nu poate duce pe altcineva pe umerii lui catre scopul final. Cel mult, cu dragoste si compasiune, poate spune: ‘Ei bine, aceasta este calea si asa am strabatut-o. Lucreaza si tu, mergi si tu si vei atinge scopul final.’ Dar fiecare persoana trebuie sa mearga ea insasi, trebuie sa faca ea insasi fiecare pas pe cale. Cel care a facut un pas pe cale este cu un pas ma aproape de tel. Cel care a facut o suta de pasi este mai aproape cu o suta de pasi de tel. Cel care a facut toti pasii pe cale a atins telul final. Trebuie sa mergi pe cale tu insuti.”

Acesta este si sentimentul meu: ca am ajuns la tinta. Calatoria s-a terminat, acum incepe jocul, sarbatoarea... Este calatoria spre centrul fiintei tale, care merita din plin fiecare frustrare si efort de pe drum. Este o calatorie in care destui vor incerca sa te intoarca inapoi de unde ai plecat. Vor fi ocolisuri. Vor fi opriri. Dar, daca esti atent, vei simti ca sufletul (intuitia) te pune mereu PE drum. Uneori ai si ajutoare in forma unor maestri. Maestrul adevarat nu te duce in spate si nici nu te menajeaza cand esti obosit. Nu-ti mangaie orgoliul, nici nu-ti cocoloseste psihismele. Doar te va ghida cu iubire si rabdare sa ramai pe cale si sa pui un picior inaintea celuilalt. Iti va arata indicatoarele. Iti va valida sau corecta perceptiile. Restul se face de unul singur prin determinare, atentie, deschidere (curaj).... si multa iubire fata de tine insuti.

Momentul de Acum este minunat. Primim un ajutor enorm din partea Sursei pentru a reveni la conditia noastra arhetipala. Pentru a reveni in Eden-ul pe care nu l-am parasit niciodata, dar am fost prea orbiti pentru a-l vedea. Revenim la Unitatea fireasca a intregii Creatii, la Iubirea si Bucuria ca stari naturale ale fiintei si la statutul de maestri inter-dimensionali care suntem (pentru ca altfel n-am fi venit aici). Ne-am indeplinit misiunea de a aduce Lumina in aceasta zona densa a Creatiei si acum ne intoarcem Acasa. Lumina pe care am adus-o in acest plan al existentei suntem NOI insine. Este lumina Constiintei noastre, care acum s-a intors la Adevar!

Si pentru ca am vorbit despre momentul de acum si cresterea frecventelor, mi se pare util sa preiau aici un material explicativ al prietenului Octav (pe umerii caruia ma mai cocot din cand in cand, ca sa vad mai clar imaginea de ansamblu, atunci cand privirea mea se mai tulbura. Asta e, am voie sa folosesc orice am la indemana pentru a-mi atinge tinta! Oportunismul este permis si chiar sustinut in Creatie :)).

(Desigur, sunt si unele minti carcotase care vor crede ca Octav mi-a spalat creierii, mai ales daca vor gasi la noi similaritati in limbaj... Este tiparul din Subconstientului Colectiv al guru-lui care profita de sarmanii discipoli lipsiti de discernamant, pentru cine stie ce beneficii meschine. Celor care gandesc asa le recomand sa caute singuri Adevarul si sa nu se mai multumeasca cu aprecieri digerate si regurgitate de altii. O afirmatie are valoare de adevar doar daca vine in urma experientei proprii. Asta fac si eu aici - imi afirm adevarul, din punctul in care percep eu jocul numit Creatie.)

Revenind, este un material postat ieri, in care se explica cum functioneaza Creatia din punct de vedere al frecventelor vibrationale, si care vine bine in continuarea celor experimentate de mine si povestite mai sus. Mi-am permis sa fac niste mici modificari in topica textului initial, spre clarificare, fara a schimba insa sensul. Sa fie spre intelegere si folos tuturor!

Lamuriri pentru frecventele din Acum

Octavian Tiganus
http://punctulzero-octavian.blogspot.com/2011/11/lamuriri-pentru-frecvente-acum.html

In acest miracol, numit MANIFESTARE, sau MAYA (iluzie), chiar mai avem multe inca de inteles. Desigur, vom fi in continuare ...ajutati.

Fac aceasta postare tocmai in ideea de a ajuta intelegerea complexitatii fenomenelor vibrationale pe care le generam/percepem/traim sub forma de experienta.

Pe masura ce devenim constienti, realizam ca nu exista lume materiala /obiectiva. Ne-o spun traditiile, o spune Biblia, mai nou si stiinta o confirma, atat ca si concepte, cat si ca experimente. Cu toate astea, forta hipnotica a perceptiilor, parca vine mereu sa contrazica ADEVARUL. Doar ca, privit ceva mai profund la ce inseamna Constiinta, vom intelege si accepta.

Orice - pentru a exista in manifestare sau in lumea creata - trebuie sa aiba atasata o informatie. Acea informatie - specifica doar acelei manifestari - excita vibrator exact cu frecventa generata de exact acea informatie energia din campul de energie universala - sa-i zicem prana.

Dar acea vibratie, ca oricare alta, nu devine cu adevarat manifesta, decat ca urmare a actului perceptiei unei constiinte. Care constiinta, pentru a putea percepe acea vibratie, trebuie la randul ei sa o contina ca interval de perceptie anteprogramat. Cand noi am ales experienta in densitatea vibratorie 3D, ne-am preprogramat sa vibram intr-un interval de frecvente corespunzand "jocului" acestui tip de iluzie, cu tot ce presupunea asta.

Acum sa le luam pe rand. Constiinta in sine este un "ceva" care nu poate nici ea face exceptie de la Legile Creatiei, deci si ea este tot un fenomen vibratoriu. Eu as asemui-o cu un hard gol, pentru ca si ea este... emptyness. Desigur are pe ea preprogramat sa rezoneze in domeniul de frecvente al numitei "manifestari". Asta pentru a putea avea experientele iluzorii de tip vibrational 3D. Ceea ce ulterior se va "scrie" ca programe individuale si "personale" va constitui acea particularitate a "punctului persoanal de vedere", de unde constiinta respectiva va "privi" viata.

Fiecare "invatare" presupune scrierea in acel hard gol a unui "programel", in baza caruia acea individualitate devenita personalitate va percepe fiecare fenomen in parte.
Dar si "fenomenul", oricare ar fi el, este tot o manifestare vibrationala, cu o frecventa proprie, care il defineste/particularizeaza/separa de restul manifestarilor. Gestiunea acestor "separari" este facuta de mintea individuala, care si ea este, evident, tot un fenomen vibrational.

Creierul, spre deosebire de mintea individuala, este o locatie de memorie, dar si el tot un fenomen vibrational.

Dar fiecare din manifestarile pomenite, frecvente fiind, emit si ele vibratii, pe frecventele cele mai diferite, alcatuind un fel de "ciorba" de frecvente si rezonante. Totul este deci infoenergie, pentru ca vibratia respectiva este urmare a unei informatii specifice fiecareia.

La toate acestea pomenite pana aici adaugati frecventele emise de "entitati infoenergetice" de mari dimensiuni, cum este Pamantul, Soarele, sistemul solar in ansamblu, galaxia, si orice se mai manifesta la scari si mai mari. Apoi adaugati frecventa Sursei (Dumnezeu). 

Acum aveti un tablou general despre ce anume inseamna experienta constiintei care voi sunteti, aflata aici, in planul experientei.

Pentru a putea decela cat de cat ceva din acest mare tablou, vehiculul asa numit "fizic" (corpul) aflat la dispozitia noastra a fost echipat, evident tot in domeniul vibrational (caci materie nu exista) cu anumite "zone" vibrationale definite de noi a fi functii si apoi organe, menite sa faca traducerea vibratiei in aparenta fenomenologie.

Desigur aici pomenim de functiile senzoriale si de organele de simt, care fac ca tot acest dans de vibratii sa aiba o aparenta de "real", "dens", "adevarat"...
In momentul ACUM, ceea ce noi toti avem de experimentat, este o marire exponentiala a vibratiei generale, la care sunt supuse toate infoenergiile constituind jocul 3D. Cu alte cuvinte, este ca si cand unui computer alimentat la o frecventa de 50Hz, incepi sa-i maresti frecventa... Se va tot intampla ceva, cu fiecare din componente. Vor aparea probabil distorsiuni de procesare, la un moment dat. Si asta ca sa simplific la maxim explicatia unui fenomen cu muuult mai complex. 

Complexitatea deriva si din numarul infinit de "componente", care toate re-actioneaza dar si inter-actioneaza, cat si din faptul ca ceea ce genereaza procesul de ridicare a frecventei generale nu poate fi cu adevarat "cunoscut/inteles"; iar fiecare individualitate, la randul ei un "creator", modifica si ea frecventele, functie de ceea ce percepe/constientizeaza si... poate emite.

Ceea ce eu masor acum (radiestezic), odata la cateva ore, este de fapt rezultanta vibratorie, in procente, a insumarii tuturor acestor cresteri vibrationale, luand ca valoare de referinta vibratia aflata la masuratoarea imediat anterioara. Si daca apare un procent de genul 80 000%, inseamna ca vibratia din acel moment a crescut fata de momentul anterior de, nu mai putin de, 800 de ori.

Ideea este ca, desi noi percepem "lumea" prin intermediul celor cinci simturi, calitatea si maturitatea perceptiilor noastre este data de gradul de performanta/evolutie a pinealei. Care, la randul ei, depinde de ce am acumulat in timp si ce am reusit sa dezvoltam prin evolutie constienta, cu ajutorul meditatiei si sexualitatii inalte. Posibil si cu ajutorul altor cai, dar mult mai greoaie si cu randament mai slab.

Pineala intervine cu determinare in ceea ce se pot numi "credintele" noastre. Pentru ca perceptia devine cu adevarat "operationala" abia cand e intarita de convingerea "credintei" ca "asa este". Iar aici intervin si sentimentele/emotiile.
Eu consider ca "credinta" in baza careia ai putea "muta muntii", nu este un instrument care trebuie sa se transfere in Subconstient  ci, dimpotriva, ea trebuie sa functioneze ca un fel de "exaltare mistica" sau "fanatism", adica un nivel de CREDINTA/IN-CREDERE ABSOLUTA.

Nici cel mai mic nivel de indoiala nu are voie sa isi gaseasca acolo locul, pentru a putea SA FII TOTAL in propria ta Creatie.

In dinamica actuala, din jocul acestor frecvente, ne putem astepta ca parte din perceptii sa se modifice, unele chiar fundamental. "Etichetele" frecventionale ale diferitelor "manifestari" pot si ele sa se schimbe, si unele pot chiar iesi din sfera vibratiilor percepute de noi. Dupa cum altele pot intra/aparea. Oricum, ma astept ca primele perceptii modificate sa fie in relatie cu propriul vehicul (corp fizic) si cu capabilitatile lui.

Sunt foarte atent la toate semnalele pe care le primesc de la fiecare din voi, si nu sunt putine, si inca ma minunez cat de elastice ne sunt perceptiile, daca asemenea modificari inca nu se percep ca ceva major. Majoritatea inca se situeaza in zona conforturilor sporite sau dimpotriva, la nivel de simtiri.
Multi raporteaza diverse dureri, eventual stari febrile, asemanatoare racelilor. Copiii parca au fost primii afectati. Mai apar racordari mai dese la frecvente specifice astralului si la manifestari corespunzatoare. Se indesesc experientele de sincronicitate. Si creste nivelul de atentie si constienta.

Deocamdata cam atat pot eu remarca. In mod cert insa, abia urmeaza. Succes!